Nothing’s gonna change the world

Eu, cu 4 ani in urma, spuneam asa:

Fragmente  din trecut
Dec 6, 2007 11:15 AM

” 4 ani de cand am inceput sa privesc mai bine in jurul meu..4 ani de cand oamenii nu se mai impart in oameni rai si oameni buni, de cand am realizat ca fiecare om e rece, distant si nepasator.. 4 ani in care am invatat asa multe si totusi nu am invatat nimic..in care nu am reusit sa inteleg nimic din ce nu intelegeam pana  in momentul acela..ma gandeam ca niste ani vor inseamna uimitor, si peste cativa ani voi privi altfel lucrurile.Asa e,intr-adevar.Privesc mult mai negativ ca inainte..eram convinsa ca dupa ce voi trece prin acesti  ani in care omul incepe sa se cunoasca pe sine(mai mult sau mai putin),ma voi simti mai bine.NU a fost asa.Privesc cu aceeasi ochi de copil uimit fiecare secunda, fiecare om, fiecare intamplare ce ma inconjoara..si ma simt la fel de nedumerita.Ma intreb mereu de ce extazul e trecator,de ce fericirea e ca un drog, depindem de ea,dar totusi efectul ei e efemer? De ce o clipa de fericire nu poate fi prelungita in infinit?De ce cand ai impresia ca ai ajuns sa cunosti  o persoana, iti dovedeste in scurt timp ca nu o cunosti deloc?
De ce intrebarile sub semnul “de ce”-ului devin cu fiecare secunda ce trece tot mai adanci, mai dureroase si raspunsul se indreapta spre inexistenta?

Un lucru sigur am reusit sa inteleg in acesti ani.Am invatat ca trebuie sa suferi ca sa ajungi sa recunosti momentele de fericire.Dar ea depinde de atatea lucruri marunte, o viata intreaga o petrecem suferind pentru fiecare lucru marunt ca sa putem recompune fericirea.

De ce cand ai impresia ca ai ajuns sa stii ce vrei,ca esti suficient de puternic ca sa lupti pentru ceea ce vrei, ca esti suficient de mare ca sa iti recunosti greselile si suficient de tare ca sa le indrepti, realizezi ca esti foarte mic, mic de tot ? Si reduci totul la vesnicul cuvant : naivitate.
Asa voi face si acum, cand voi pune pe seama altor ani de existenta ce vor veni si trece toate intrebarile, faptele si sentimentele care le-am adunat inainte sa fi inceput sa privesc in jurul meu si in acesti ani in care nu am reusit sa arunc o lumina asupra lor.Le-am intunecat in fiecare zi mai mult.Nu-mi ramane decat o cale:
..trebuie sa raman naiva. “

Si  azi ma intreb din nou, cum se face ca au trecut alti 4 ani se dilema e aceeasi?..