Teoria se saturase de statornicie si luase decizia cea mare, va porni in calatorie. Decise sa isi lase bagajele in urma, astfel poate porni cu totul si cu totul alta cale, ar fi mult prea bantuita de umbra trecutului daca ar lua ceva cu ea. Pornise ea asadar spre Birou, se opri si spuse convinsa:
- Va rog sa imi acceptati demisia la zi - cei trei functionari, Ziua, Ora si Minutul, ramasesera socati: -Ce v-a determinat sa luati o asemenea hotarare radicala? Teoria, vizibil obosita, spuse: – Doamnelelor, Domnule..sufar de o boala fara remediu. Este incurabila. – Asa ceva este imposibil, viata Dvs. este infinita, deci nu aveti cum suferi de o boala incurabila. – Vezi tu, draga mea Ora, teoria imortalitatii este si ea variabila. Boala de care sufar eu este inutilitatea. Oamenii nu ma folosesc pentru nimic care sa ma faca sa simt ca imi indeplinesc misiunea, de atat timp astept sa imi incep calatoria, visez de la Inceput sa ajung sa imi cunosc sora, dar tot in loc am ramas.Nu voi ajunge niciodata sa o cunosc pe Practica. Oamenii vin la mine, se folosesc de mine, ma ridica pe un piedestal, de unde ma lasa in libera cadere. Le-am fost de folos sa contruiasca Lumea, Pamantul cel de azi, insa pentru un bine individual niciodata. Ma asculta, apeleaza la mine, sunt de acord cu sfaturile mele, isi propun sa imi achizitioneze acel bilet care ma va duce catre sora mea, insa totul ramane la mine. Totul e statornic. Totul ramanea doar Teorie.
De ce ii este omului atat de difcil sa renunte la vechiile vicii? De ce ne e frica sa ne rupem din cercul a carei raze o cunoastem deja atat de bine? Alegem oare calea mai usoara? A stii dinainte cum decurg lucrurile.. este aceasta varianta cea usoara? Ar fi atat, atat mai usor sa calcam pe teritoriul necunoscutului. Ar fi atat, atat mai bine pentru noi sa trecem dincolo de orizontul nostru. Ar fi atat, atat de diferit sa trecem de la teorie la practica. Nu e o alegere buna sa incerci sa scurtezi drumul.
Dar ramanem adepti ai “ un pas inainte si apoi doi inapoi”.
